Ştiri‎ > ‎

Povestile voluntarilor!

postat 17 apr. 2012, 02:23 de Stefan Genes
         Ma numesc Huţuţui Georgiana Mădălina, eleva la C.N. ,,Gheorghe Vranceanu’’ si activez ca voluntar in cadrul proiectului ,,De la inima la inima’’.

         Ca voluntar nu  doar ii ajuti pe cei care au nevoie, dar te ajuti si pe tine insuti. Povestile acestor oameni speciali pe care ii intalnesti la spital devin lectii de viata. Prezenta ta, ajutorul pe care il oferi fara a pretinde nimic in schimb, importanta pe care o acorzi acestor oameni, ascultandu-le supararile care apasa pe sufletul lor, oferindu-le un sprijin moral te definesc ca voluntar. Ceea ce ai de castigat este acea implinire sufleteasca, pe care o simti numai atunci cand ajuti din inima o persoana. Un sentiment rar, dar pe care l-am trait de cate ori acestia mi-au multumit ca am oferit, fara a regreta, din timpul meu pentru a le fi alaturi sau cand ii revedeam in urmatoarea zi de voluntariat si ma intampinau cu un zambet cald. Poate ca noi nu ii cunoastem si ei pe noi nici atat, dar stim sigur un lucru si anume ca trebuie sa-i ajutam ca si cum ne-am ajuta membrii  din familie. Am intalnit oameni tristi, emotivi, singuri, doborati nu numai de boala dar si de alte necazuri si care simteau nevoia sa discute cu cineva, sa fie ascultati cu atentie, fara sa fie judecati. Oameni care tarziu au inteles cat de importanta este sanatatea, ca timpul nu iarta daca l-ai consumat prin neintelegeri cu cei din jur, dezordine, ganduri negative, ura, invidie si tot ce te poate afecta. Asa cum a spus un pacient: ,,cele mai importante lucruri in viata sunt sanatatea, intelegerea cu cei din jur si munca cinstita’’. Bolile nu fac diferenta intre varste, stari sociale, asadar oricine poate ajunge in patul de spital. Desi cei pe care i-am cunoscut au intampinat diverse necazuri, de exemplu un pacient a carui sotie a murit, a iubit-o foarte mult si ii era foarte dor de ea, acesta a gasit totusi forta de a trece mai departe, crescandu-si singur copiii si devotandu-se educatiei lor. O batrana care nu si-a vazut fratii de foarte mult timp si ar fi dorit sa-i revada;  un domn care nu mai putea ajunge la nici o intelegere cu familia lui si era foarte demoralizat, avand chiar ganduri de sinucidere… totusi au gasit undeva puterea de a depasi aceste necazuri sau poate de a se resemna sau  de a nu-si pierde speranta, ca in cele din urma totul va fi bine.

         Povestile lor de viata te determina sa realizezi ca viata nu e un basm, dar poate fi o tragedie si ca orice s-ar intampla trebuie sa ramai puternic, sa-i pretuiesti pe cei dragi tie, sa traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima alaturi de cei dragi, si sa nu-ti subestimezi adevarata valoare.   

Comments