Ştiri‎ > ‎

Povestile voluntarilor!

postat 11 mai 2012, 10:32 de Stefan Genes   [ actualizat la 11 mai 2012, 10:32 ]
     Spitalul este un loc izolat, plin de suferinta, plin de bolnavi dornici de o alinare. Activitatea de voluntariat, in cadrul proiectului “De la inima la inima” imi da posibilitatea sa fiu eu acea alinare pentru pacienti.

     Desi sunt voluntar de putin timp, aceasta activitatea a devenit o parte din viata mea. Cand se iveste o zi mai libera, cu mare drag ma indrept spre spital...stiu ca acolo ma asteapta cineva care, intr-adevar, are nevoie de ajutorul meu...acolo invat lucruri noi, de la persoane deosebite, cu o inima de aur, care si-au pastrat in suflet tineretea, in ciuda anilor si a necazurilor.

    Orele petrecute la spital reprezinta o alinare, o multumire chiar si pentru mine. Sa hranesc bolnavii care nu se pot descurca singuri, sa fac cumparaturi, sa-i ajut sa se deplaseze, sa-i ascult cand imi povestesc istorioare din viata lor, sa ii fac sa uite de dureri, prin simplul fapt ca le stau alaturi, sunt activitati care ma fac sa ma simt intr-un mod, inexplicabil. Cu adevarat simt ca faptele mele au valoare, sunt facute cu un rost, pentru un scop nobil.

     Am intalnit multi batrani cu povesti impresionante, pe care, insa, desi mi-as dori, nu vi le pot impartasi. Sunt prea multe, fiecare avand frumusetea ei. Ceea ce va pot spune este faptul ca, pentru mine, fiecare batran este special datorita itelepciunii de care dau dovada, iubirii pe care o poarta in suflet celor dragi, care de multe ori ii neglijeaza, blandetii si nu in ultimul rand pentru nenumaratele sfaturile, demne de urmat.

      Desi a fi voluntar inseamna a oferi ajutor neconditionat, fara a obtine ceva in schimb, in fiecare zi petrecuta la spital primesc cele mai pretioase daruri. Nu exista rasplata mai mare decat lacrimile, multumirea si zambetul de pe chipul unui om care te admira pentru ceea ce faci. Intrand intr-un salon, primul lucru pe care il fac este sa zambesc, iar cand bolnavii ma intampina cu acelasi zambet cald, indiferent de durerea pe care o simt, pentru mine acea zi obisnuita devine una dintre cele mai speciale.

      Fiecare om are nevoie de ajutor, de un sprijin, de persoane care sa-l asculte in momentele de tristete, sau de boala, fie copil, tanar, sau batran. In calitate de voluntar, sunt fericita ca si eu pot fi un sprijin pentru bolnavi.

      Zambetul este cea mai puternica arma a vietii, care deschide chiar si inima celor mai intristati batrani!

 

                                                           Benchea Natalia

                                             Colegiul National “Vasile Alecsandri” Bacau

Comments