Voluntarul lunii ianuarie 2012

postat 10 apr. 2012, 10:59 de Stefan Genes
        A fi voluntar, înseamnă a fi capabil de a te dedica într-o anumită măsură, tuturor celor care au nevoie de tine la un moment dat.

     Ca voluntar, poţi întâlni în activitatea ta, atât cazuri plăcute cât şi cazuri mai puţin plăcute. Tot ce contează este să reuşeşti să învingi orice încercare cu seninătate şi înţelepciune, şi răsplata va fi înmiită.

     Nimic nu te face să te simţi mai împlinit sufleteşte, decât atunci când descoperi că scopul tău în viaţă este să ajuţi pe cei din jur, şi să fi la rândul tău ajutat.

     Într-o zi, mergând din salon în salon pentru a vedea dacă este vreo urgenţă, sau dacă cineva are nevoie de sprijinul meu, am întâlnit o bătrânică. În acel moment nu era singură, căci fiica ei era alături de ea şi o supraveghea. Din dorinţa de a ieşi puţin afară, fiica acestei bunicuţe m-a rugat să îi ţin locul pentru puţin timp şi să vorbesc cu bunicuţa pentru a nu se simţi singură. Bineînţeles, am acceptat rugămintea, cu mare dăruire, iar bunicuţa mi-a zâmbit şi m-a strâns de mână. În acel moment am simţit că doreşte cu adevărat pe cineva lângă ea, o persoană de încredere, căreia să-i impărtăşească fapte din viaţa ei. Din discuţie în discuţie bunicuţa mi-a spus cu acelaşi zâmbet nelipsit, vârsta pe care o are. Avea 94 de ani, dar pentru mine era ca bunica mea, de 74 de ani, căci puteam socializa fără nici o problemă şi dumneaei chiar se putea descurca singură, în mare parte. Printre altele mi-a spus că locuieşte singură şi din când în când mai vin copiii pe la ea. M-a surprins foarte tare seninătatea cu care privea lucrurile şi încrederea nemăsurată în forţele proprii, căci era foarte sigură că îşi va reveni curând şi va reuşi din nou să meargă şi să se descurce singură.

      La plecare m-a strâns din nou de mână, mi-a zâmbit şi mi-a spus că acest timp cât am stat alături de ea, a însemnat mai mult decât orice alt ajutor primit din partea altcuiva. M-a rugat să nu o uit şi să o mai vizitez în acest timp cât mai stă în spital. Am mai vizitat-o ori de câte ori am avut ocazia şi am simţit că dumneaei se ataşase cu adevărat de mine. Între noi s-a legat o prietenie, care va rămâne veşnic în amintirea mea.

      “A cere ajutor este un semn de înţelepciune şi de tărie de caracter. Nimeni nu trece prin viaţă sau nu lucrează de unul singur.”(Bruce Hyland)

 

 

 

                                                           

                                                            Mare Diana

                                                            CN. Vasile Alecsandri

Comments