Voluntarul lunii mai 2011

postat 10 apr. 2012, 10:31 de Stefan Genes   [ actualizat la 10 apr. 2012, 10:47 ]

       “  E bine să vorbeşti bine, dar şi mai bine e să faci bine.”

      Asta incercam noi,voluntarii FSC, să-i ajutăm pe cei care ne asteaptă binele. Atunci cand esti bolnav,dar şi bătrân , neputinţa te ţintuieşte la pat, aşa că nu poţi decât să aştepti :astepţi ca cineva să-şi amintească de tine, să vină la tine, aştepţi sa fii cu cineva, să vorbeşti cu cineva, să vezi pe cineva, astepţi ca cineva să-ţi întindă o mână de ajutor, aştepţi ca să te faci bine, aştepţi o minune sau aştepţi ca totul să ia sfârşit odată cu tine.

       Noi,prin programul “De la inimă la inimă“,încercăm să  răspundem  acestor aşteptări ce nu sunt spuse,ci doar trăite;de prea multă smerenie,răbdare dar şi ruşine de starea lor,bătrînii nu uită,ci nu vor să ceară ajutor;evită să-l  ceară  pentru a nu deveni o povară pentru cei apropiaţi,pentru fraţi,surori, copii; copii pentru care şi-au sacrificat sănătatea,dar şi tinereţea; câte bătrânele bolnave nu am întâlnit eu pe patul de spital ce încercau să caute scuze pentru copiii lor mult prea ocupaţi în această societate mereu pe fugă,ce uitau să treacă,măcar să le vadă.

   Marea majoritate a persoanelor întâlnite în spital nu mă rugau să le fac ceva anume,de fapt,nu mă rugau nimic,doar se uitau cu ochi plini de bucurie la mine în speranţa de a mă aşeza lângă ele;tot ce îşi doreau era să îşi spună durerea pricinuită de prea multă singurătate; tot ce puteam face era să le ascult.

          Ni se oferă atât de mult timp ca să vorbim încât uităm să mai şi ascultăm;ascultă-ţi inima şi fă un bine celui necunoscut pentru a nu aştepta de la el binele făcut.

                                                   

                                      Miclăuş Beatrice –Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”

                

     

Comments