Voluntarul lunii aprilie 2011!!!

Am avut mai multe experiente placute pe care as putea sa vi le povestesc, insa una m-a impresionat cu adevarat, de aceea am ales sa v-o impartasesc si voua . Intr-o vineri, cand am fost la spital , am intrat intr-un salon iar ochii mi s-au dus spre o batranica . M-am dus la ea. Era o persoana atat de calda si de buna , incat toata ziua cat am stat atunci in spital am ramas doar in acel salon , langa ea. Am purtat multe discutii impreuna , chiar mi-a povestit toata viata ei . Nu as vrea sa intru in detalii acum despre ce mi-a povestit , pot doar sa spun ca era o persoana realista, cu un suflet mare si extrem de rcredincioasa.Mi-a si spus chiar de mai multe ori ca oriunde m-as duce mereu sa zic"Doame Maica Domnului ajuta-ma si pe mine" . Radeam cu ea, si o vedeam si pe ea ca se simte bine in prezenta mea. Imi cazuse atat de draga, incat i'am promis ca voi veni intr-o zi pe la ea inafara orelor de voluntariat. Asa am si facut, iar inainte sa plec, m-a strans atat de tare in brate si m-a pupat. Sincer, cred ca a fost pentru prima data in viata mea cand am simtit ca cineva chiar m-a imbratisat. Am plecat, iar luni m-am dus la ea. A fost foarte bucuroasa cand m-a vazut spunandu-mi "M-am gandit toata ziua duminica daca ai sa mai vii".Chiar si femeile din salon mi-au zis ca in weekend a stat suparata. M-am simit mandra ca puteam sa o fac sa zambeasca. Am mai stat impreuna cu ea si imi spusese ca fata ei este plecata in alta tara si ca nu stie ca este in spital si ar vrea sa o sune , dar nu are cum decat dupa ora 7 pentru ca este la serviciu, iar ea nu se pricepe cu telefoanele. Atunci i-am spus ca o voi ajuta eu si ca vineri voi sta in spital pana la 7 ca sa poata vorbi cu fata. Mi-a multumit , si stiam ca spune adevarul .Avea o privire pe care nu toti oamenii o pot avea. :) La sfarsit , cand vroiam sa plec, m-a strans iar tare in brate , iar eu i-am zis ca ne vom vedea vineri, mai ales ca ea mi-a zis ca o vor mai tine in spital pana atunci . Si ce credeti? Vineri cand am venit , si am intrat in salon nu mai era. Pe moment am crezut ca gresisem salonul, insa mi-am dat seama ca au externat-o. Mi'au venit lacrimi in ochi in acea clipa pentru ca , sunt de parere ca unii oameni chiar daca trec doar pentru o secunda in viata ta, ei lasa o urma adanca . Iar , eu , cu siguranta nu o voi uita . Nu o voi uita pe ea ca om, si nu voi uita toate sfaturile pe care mi le-a dat. Si daca ati putea sa invatati ceva din ce am scris aici ar fi ca , orice persoana trebuie apreciata ori de cate ori este langa tine pentru ca nu stii cand va fi ultima data cand o vei vedea. Nu se stie niciodata cand ve-ti deschide usa si nu ve-ti mai gasi pe nimeni . Ve-ti incerca poate sa cautati, dar nu veti mai gasi.

                                                                       Moisa Nicoleta                                                                                                                    C.N.”V.Alecsandri”

Comments